Yves Saint Laurent - O biografie


Yves Henri Donat Dave Mathieu-Saint-Laurent (1 august 1936 - 1 iunie 2008) a fost un designer de modă francez, care este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari designeri din secolul 20. În 1985, Caroline Rennolds Milbank, în cartea ei, Couture: The Great Fashion Designers, a scris, "Cel mai frecvent omagiat şi influent designer din ultimii douăzeci şi cinci de ani, Yves Saint Laurent poate fi creditat atât cu renaşterea couture-ului din cenuşa anilor şaizeci cât şi cu reconferirea reputaţiei pret-a-porte-ului."

 


Fiul preşedintelui unei societăţi de asigurare, Yves Saint-Laurent s-a născut la 1 august 1936 în Oran, în ceea ce era atunci Algeria franceza. Cu toate ca a avut o copilarie grea, acesta si-a gasit alinarea in desen, pictura si design vestimentar. Saint-Laurent a plecat la vârsta de 17 pentru a lucra pentru designer-ul francez Christian Dior, dupa ce a castigat primul loc la un concurs de design vestimentar sponsorizat de "International Wool Secretariat".  După moartea lui Dior în 1957, Yves, la vârsta de 22 de ani, a fost însărcinat cu salvarea casei Dior de la falimentul financiar iminent.


Prima colectie pe care o semneaza pentru Dior, cunoscuta sub numele “Trapeze” datorita formelor lejere, triunghiulare a fost primita cu entuziasm si a marit vanzarile casei cu 35%.


Prima rochie semnată Yves Saint Laurent a fost numita “Soiree de Paris” si a fost facuta celebra de fotograful Richard Avedon, o data cu aparitia sa pe coperta revistei “Harper’s Bazaar”, purtata de modelul Dovima într-o pozitie dramatica, intre doi elefanti de circ.


La scurt timp după acest succes, el a fost trimis pentru a servi în armata franceză algeriană în timpul Razboiului de Independenta din Algeria. După 20 de zile, datorită stresului la care era supus de către camarazii săi militari l-au adus pe fragilul Saint-Laurent la stadiul de a fi internat într-un spital francez de boli mentale, unde a a avut parte de un tratament psihiatric, care presupunea inclusiv terapie cu electro-şocuri, pentru o cedare nervoasă.


În 1962, în urma unei cedări nervoase, Saint-Laurent a fost concediat de către Dior şi astfel şi-a început propria etichetă, YSL, finanţat de către partenerul său, Pierre Bergé.


Saint Laurent l-a intalnit pe Pierre Berge in anul 1958, care era in perioada respectiva managerul si iubitul pictorului parizian Bernard Buffet. La o petrecere Buffet si-a intalnit viitoarea sotie, iar Saint Laurent si Berge au inceput o relatie care a durat pana in 1976. Dupa despartirea lor, Berge a continuat sa locuiasca in aceiasi casa si sa se ocupe de afacerea lui Saint Lauren pana in 1986.

Cu toate ca orientarea lui sexuala nu era un secret in lumea modei, designerul nu a facut comentarii pe aceasta tema pana in 1991, cand a acordat un interviu revistei franceze Le Figaro.


Pe parcursul anilor 1960 si 1970, firma a popularizat tendinţele modei, cum ar fi ţinutele beatnik, jachete safari pentru bărbaţi şi femei, pantaloni strânşi, şi pantofii înalţi şi cambraţi pe picior, inclusiv crearea în 1966 a ceea ce este probabil cel mai renumit frac clasic pentru femei, Le Smoking - smochingul pentru femei - pe care l-a creat în 1966 si a fost purtat de celebritati precum Lauren Bacall, Betty Catroux si Loulou de la Falaise, printre altele.


"Mi-am gasit stilul cu ajutorul femeilor. De acolo vine forta si vitalitatea stilului, pentru ca desenez pe trupul unei femei" avea sa declare la un moment dat Yves Saint Laurent.


Acesta a adus schimbari majore in vestimentatia feminina, facand din pantalon o notiune cotidiana si din smoking-o optiune eleganta.

Designerul a introdus jacheta safari, cizmele foarte inalte si bluza transparenta - facand din acestea o notiune acceptabila a nuditatii in inalta societate - si a simplificat tinutele de seara.

De-a lungul timpului renumitul designer a infrumusetat cu creatiile sale multe femei faimoase, de la Printesa Grace de Monaco pana la Catherine Deneuve.


Saint Laurent este recunoscut pentru abilitatea de a simti moda strazii si de a o transforma in lux. Este primul designer care a facut marcile de lux accesibile unei clientele largi prin colectii pret a porter inovatoare

El a fost primul, în 1966, care a încercat să popularizeze pret-a-porte-ul, într-o încercare de democratizare a modei, cu Rive Gauche şi buticul cu acelaşi nume.


Saint-Laurent a fost, de asemenea, primul designer care a folosit modele de culoare într-o defilare de modă. Printre muzele sale au fost Loulou de la Falaise, fiica unui marchiz francez şi a unei model anglo-irlandeză; Betty Catroux, fiica jumătate-braziliană a unui diplomat american şi soţia unui decorator francez; Talitha Pol-Getty - care a murit de supradoză cu droguri în anul 1971; Catherine Deneuve, fotogenica actriţă franceză; şi supermodelul din Guineea-născută în Senegal, Katoucha Niane, fiica scriitorului Djibril Tamsir Niane. Ambasadorul la Londra al couturier-ului, în timpul anilor 1970 şi începutul anilor 80, a fost milionara Diane Boulting-Casserley Vandelli, astfel, brand-ul ce în ce mai cunoscut printre jet-set-erii europeni şi clasele superioare.

În 1983, el a devenit primul designer de modă onorat pentru realizările de o viaţă de către Muzeul de Artă Metropolitan.

În 2001, el a fost decorat cu gradul de comandor al Legiunii de Onoare de către preşedintele francez Jacques Chirac


In urma unei depresii cronice de care a suferit intreaga viata, Saint Laurent se retrage din moda in 2002, la varsta de 65 de ani, devenind din ce in ce mai retras: "Am cunoscut teama si o singuratate groaznica. Calmante si droguri, prietenii aceia inselatori, inchisoarea depresiei si spitalele. Am trecut prin toate astea, buimac, dar lucid" a marturisit designerul intr-un interviu.


In ciuda "demonilor personali" acesta a dezvoltat o afacere de succes in numele unei singure pasiuni, aceea de “a face femeia sa straluceasca si de a-i permite sa-si elibereze frumusetea si misterul" marturiseste prietenul sau Francois-Henri Pinault.


Legendarul designer s-a stins din viata la Paris pe 1 iunie 2008, la varsta de 71 de ani, dupa o boala indelungata.


Sursa: ro.wikipedia.org ; apropo.ro