Tocul stiletto

Tocul stiletto este acel toc lung si subtire ce poate fi vazut la unele cizme si pantofi pentru femei. Este numit in acest fel dupa pumnalul stilet , termenul fiind pentru prima oara intalnit la inceputul anilor 1930. Tocurile stiletto pot varia in lungime de la 2,5 cm la 20 cm (chiar mai mult daca este folosita o platforma pentru talpa) si diametrul varfului chiar mai putin de 1 cm. Tocurile stiletto mai scurte de 5 cm sunt denumite “tocuri pisicuta” (kitten heels) . Nu toate tocurile inalte si subtiri fac parte din categoria tocurilor stiletto. Originare din Italia, tocurile stiletto extrem de ascutite de la inceputul anilor 1960 nu aveau mai mult de 5 mm diametru pentru cea mai mare parte din lungimea acestora, desi uneori tocurile erau si putin evazate la capat. Dupa apunerea acestui stil de toc, pe la mijlocul anilor 1960 , acesta era foarte greu de gasit pana de curand cand fabricarea tocurilor s-a produs in masa. Totusi, nici un toc de plastic ce are un tub de metal in interior nu poate spera sa dobandeasca linia zvelta si rezistenta unui toc stiletto autentic, din metal , deci a fost doar o problema de timp pana cand opinia publica si cererea designerilor de pantofi au adus inapoi fabricarea tocurilor stiletto autentice.

 
Istoria tocului stiletto

Tocurile stiletto , existau cu siguranta la sfarsitul anilor 1800 dupa cum atesta numeroase desene. Dovezi solide sunt prezente in fotografiile cantaretei pariziane Mistinguett din anii 1940. Acesti pantofi au fost creati de Andre Perugia, care a inceput sa creeze pantofi in 1906. Pare improbabil ca el sa fi inventat tocul stiletto dar el este probabil primul creator al tocului stiletto despre care s-au gasit dovezi puternice.

Pantofii cu toc inalt erau purtati de curteni, atat femei cat si barbati. Tocul stiletto a devenit pupular la sfarsitul anilor 1950 . Tocul stiletto a venit odata cu aparitia tehnologiei ce foloseste un suport de metal introdus inauntrul tocului, in loc de lemn sau alte materiale mai slabe ce cereau un toc mai lat. Reinvierea acestui stil de toc poate fi atribuita creatorului Roger Vivier .

Odata cu timpul , tocul stiletto a inceput sa devina cunoscut mai mult pentru latura lor erotica decat pentru capacitatea lor de a da inaltime. Ca obiect din moda, popularitatea lor s-a schimbat de-a lungul timpului. Dupa un val de popularitate la anii 1500 , tocurile stiletto au atins forma lor cea mai rafinata la inceputul anilor 1960 cand varful pantofilor care plictisea, a devenit la fel de ascutit si lung ca si tocul stiletto in sine. Ca si rezultat, era ceva obisnuit pentru femei sa numeasca intregul pantof “stiletto” si nu numai tocul.  

Dupa iesirea lor oficiala din “scena”, popularitatea pantofilor stiletto a continuat la nivel de strada, femeile refuzand sa renunte la ei chiar si dupa ce nu mai puteau fi gasiti in magazinele principale.

 

O versiune a tocului stiletto a fost reintrodus in 1974 de Manolo Blahnik care a denumit noul lui toc “Needle” (Acul). Pantofi avand tocuri similare se gaseau si la marele magazin Biba din Londra, de Russell&Bromley si de buticuri mai mici.

Stocurile vechi de pantofi stiletto si replicile dupa acestia au fost vanduti in magazinele stradale fiind adoptati de catre cei ce faceau parte din curentul punk de la sfarsitul anilor 1970 pana cand rezervele s-au epuizat la inceputul anilor 1980.

Stilul pantofilor stiletto a supravietuit anilor 1980 dar a disparut aproape complet in anii 1990 , cand femeile au inceput sa poarte pantofi cu toc gros. Totusi, “suplul” toc stiletto a revenit in forta dupa anul 2000 cand femeile tinere au adoptat acest stil pentru tinuta office sau pentru a adauga o nota de feminitate tinutei casual , cum ar fi blugii.

Tocurile stiletto sunt asociate in mod deosebit cu imaginea femeii fatale ,fiind adesea considerate un element de seductie .


Avantaje ale pantofului cu toc stiletto


Pantofii cu toc stiletto dau iluzia optica a unui picior mai lung, mai zvelt si mai mic si mai mult decat toate acestea te fac sa pari mai inalta. De asemenea, tocurile stiletto modifica pozitia si mersul celei care le poarta , punand in miscare muschii gambelor si facand bustul si fesele mai proeminente.


Dezavantaje


Tocurile stiletto transmit o forta foarte mare pe suprafata foarte mica si, de aceea adesea sunt intarite de un tub de metal in care este introdus un suport ascutit din metal sau din plastica. Marea presiune transmisa printr-un asemenea toc (mai mare decat cea exercitata de un elefant ce ar sta intr-un singur picior) poate strica covoarele si podeaua. Acest toc deasemenea, patrunde in pamant , acest lucru facand ca tocurile foarte inalte sa nu poata sa fie purtate oricand.  

Unii oameni cred ca tocurile stiletto sunt mai putin stabile decat majoritatea tocurilor inalte datorita diametrului mai mic al tocului la sol. Acest lucru este fals. Balansul pe un pantof cu toc inalt si subtire se face pe partea din fata a piciorului, nu pe toc.

 Un pantof cu platforma rigida si cu un toc inalt si gros care impiedica pe cel care il poarta sa ia contactul cu solul ar putea sa-l faca pe acesta sa se simta in siguranta cand stationeaza dar mai probabil sa-l dea peste cap si sa-i cauzeze o luxatie gleznei decat un pantof cu toc stiletto ce are o talpa subtire si flexibila care da impresia ca se clatina si tremura dar nu are nici un efect dezastruos.